|
|
Editorial
Nu sunt sigura ca mi-as fi dorit sa traiesc in vremea patriarhilor. De fapt, chiar ma bucur ca nu am avut ocazia. Desi cunosc suficient despre vechiul Orient Apropiat ca sa recunosc ca femeile aflate sub incidenta codului legal mozaic o duceau mai bine decat femeile din alte culturi antice, nu ma linistesc prea mult cand citesc ceva ce pare a fi mai degraba legislatie discriminatorie — de exemplu, in ceea ce priveste legile casatoriei si divortului. Femeile primeau putina educatie in plus fata de ce aveau nevoie sa stie pentru a-si ingriji casa si familia. Erau tratate ca o proprietate a tatilor lor si mai apoi a sotilor lor — cum a fost Acsa, premiul aruncat in joc celui ce va cuceri o cetate. Erau in mare parte excluse din viata publica. Acasa, ascultau din ultima incapere a cortului conversatiile barbatilor.
Ce este, poate, surprinzator atunci, data fiind cultura predominant masculina, este numarul de femei puternice portretizate. Sara a influentat hotararea lui Avram de a-si lua o concubina. Rebeca a rezolvat binecuvantarea pentru fiul ei preferat. Miriam l-a aparat pe Moise. Rahav s-a targuit cu iscoadele pentru a-si salva familia. Acsa a negociat cu parintele ei pentru a mostenire mai avantajoasa. Faptul ca aceste femei i-au amagit uneori pe barbati arata ca puterea lor nu sta doar in pozitia lor langa acestia, ci si in taria personalitatii si vointei lor proprii.
Fiicele lui Aelofhad erau astfel de femei. Poate ca au trait in penumbra disperarii tatalui lor incapabil sa aiba un fiu. Cu siguranta ii simteau rusinea si dezonoarea ca nu avea “pe nimeni” sa ii duca numele mai departe, sa ii tina locul la impartirea pamanturilor. Si sigur simtisera nedreptatea circumstantelor — nu doar pentru ele insele, ci si pentru parintele lor. Asa ca au preluat initiativa si s-au adresat unor barbati care au simtit la randul lor ca e drept ca aceste femei sa fie “cineva”.
Fiicele lui Aelofhad nu erau feministele acelor vremuri. Nu aveau nici un plan de emancipare a femeilor. Nu au cerut ca toate fiicele sa mosteneasca in aceeasi masura cu fiii — o masura care pe atunci ar fi dezintegrat structura sociala existenta, conceputa pentru o societate agrara in care clanurile, triburile detineau controlul asupra intinderilor cultivate, limitand astfel cresterea necontrolata a puterii in mana a doar catorva persoane. Cererea lor a fost un apel inspre mentinerea structurii sociale existente prin sustinerea locului femeilor in acel context. Faptul ca aceste femei au acceptat conditia de a casatori in cadrul tribului (Numeri 36) dovedeste ca ele nu si-au urmarit doar propriile interese; ci au privit inapoi inspre parintele lor si inainte catre generatiile viitoare, si au cerut un rol in intrarea in mostenirea promisa de Dumnezeu pentru binele intregii comunitati.
Poate ca nu as renunta la studiile mele superioare sau la dreptul de vot, dar nici nu as vrea sa imi intorc spatele la ceva ce fiicele lui Aelofhad au inteles. Ele au realizat ca a avea un rol ca si femei nu le-a exclus de la a avea un rol ca si oameni. Si au mai inteles ca barbati intelepti, urmand calauzirea lui Dumnezeu, vor recunoaste acest adevar. Totodata, au stiut ca a avea roluri ca si oameni in societate nu implica renuntarea la rolul lor ca si femei. Aceasta e adevarata emancipare.
§ De